Fabulatii

"Tărâmul artei. Tărâm în care putem fi noi, după cum putem fi ceea ce ne dorim sau ne-am dori să fie.Tărâm magic ce ne permite introspectii de orice tip. Putem călătorii în lumi ascunse, pline de întelesuri si neîntelesuri, lumi de vise sau idealuri. La fel de bine ne putem păstra ratiunea sau pragmatismul. Tărâm fertil pe care Dora are curajul să calce si să încerce să culeagă niscaiva roade.
Reusite ce capătă contur sub zodia aparentă a fictiunii, reusite ce îmbie la meditatie, frânturi ale subconstientului, amintind de suprarealism.
Omul, găndurile sale, aceasta este tema prezentei expozitii. Omul-clovn cu bune si cu rele, trist si vesel, omul de-a râsu’ plânsu’.
Fabulatii? Da! Fabulati. Încercati să scăpa si de obsesii sau prejudecăti, încercati să redeveniti proaspeti.
Într-o abordare plastică plină de candoare si feminitate, printr-o tehnică putin întâlnită pe simezele muresene,Dora ne prezită compozitii ce fac apel la vechi si la nou. Formule ce amintesc atât de tehnicile clasice ale imprimeurilor textile, cât si cele care ne conduc spre modernismul colajului. Cute, falduri, pliuri, meandre ale spiritului uman, valuri ce ne învăluie cu calm, alteori ne coplesesc. Tuse energice, alteori zglobii, însotite de o cromatică adecvată subiectelor abordate de fiecare tablou în parte. “Sotia misoginului”. O cromatică zglobie, în care puritatea albastrului intră într-o antiteză cu dorintele arzânde ale galbenului solar. Puritate si pasiune reunite în tablou prin rafinate tonalităti de griuri colorate, grave sau alteori sensibile. Angelicul si mefistofelicul.
Regăsim, pe aceste simeze, meandre ale sufletului Dorei, meandre ce sunt prezente în fiecare dintre noi. Meandre ce ne conduc spre trăirile arzânde ale unui “Suflet de femeie”, pline de forte dătătoare de viată. Soare, lumină, optimism, o oază de liniste, înaitea furtunii ce se anuntă. Viata si moartea, tineretea si amurgul vietii, le regăsim intr-un superb colaj cromatic ce ne scaldă privirile si gândurile. Culori uneori pastelate, alteori arzânde, dublate de sute de falduri când discrete, când frământate, mătăsuri fine sau imprimeuri discrete sunt cheile ce vă conduc spre citirea jurnalului Dorei.
Vă invităm, asadar, în universul fabuloas al spiritului uman, prin intermediul prezentelor lucrări. Autoarea vă invită să continuati povestea.Poate fi si povestea dumneavoastră. Doresc o reântâlnire cât mai grabnică cu alte lumi fabuloase, pe care Dora cu sigurantă ni le va pregăti. Felicitări! "(Prof.MIHAI FRUNZA-artist plastic profesionist ,alocutiune-Vernisaj Fabulatii)

Lucrările decorative ale Teodorei Groza sunt expresia sufletului artistei

Teodora Groza este de părere că fiecare dintre noi are tatuată într-un spaţiu intim o poveste!

O legendă personală care poate deveni un centru de putere, de unde identitatea noastră începe să se configureze.
„În vârtejul în care fiecare dintre noi ne trăim viaţa, niciodată nu avem timp să le facem pe toate. Dar uneori găsim suficient timp să realizăm lucrurile cu adevărat importante, care ne fac plăcere, care ne dau energie şi putere”, spune interlocutoarea. Mărturiseşte că înclinaţii artistice a avut încă din copilărie şi întodeauna a lucrat pentru propria persoană şi pentru prietenii săi, însă niciodată nu s-a gândit că ar putea „valorifica” ceea ce face. „Până într-o zi, când un prieten, căruia am să îi mulţumesc toată viaţa, a insistat să îmi prezinte lucrările omului de cultură prof. Valentin Marica de la Radio Tg. Mureş. Din acel moment totul s-a schimbat pentru mine. Am avut prima expoziţie la mai puţin de două săptămâni, iar reacţia celor din jur m-a «obligat» moral să merg mai departe”, povesteşte Teodora Groza.

Fronseuri din mătăsuri
Primul pas deja făcut, ceea ce a urmat a decurs de la sine. Mai ales că talentul exista şi el trebuia concretizat şi arătat privitorului. Atfel, un an mai târziu primei expoziţii, la îndemnul lui Valentin Marica, Teodora Groza a avut o întâlnire cu preşedintele Asociaţiei Artiştilor Plastici Mureş, Ilarie Opriş şi Vasile Mureşan, un artist plastic profesionist. „Am fost invitată să fac parte din lumea lor, această minunată lume a artiştilor plastici. Oameni talentaţi şi deosebiţi, care mi-au întins o punte spre desăvârşirea mea. M-au primit cu multă  bunăvoinţă, cu lumină în suflete şi înţelegere, chiar dacă nu făceam parte dintre ei. Eram şi consider că mai sunt o profană. Mi-au deschis porţile sufletului şi am devenit parte a familiei lor”, povesteşte Teodora Groza. Lucrările decorative pe care le realizează Teodora Groza sunt expresia sufletuli artistei. Foloseşte materiale diverse, mătăsuri, piele, pietre, lemn, iar mai nou a început să combine tehnica iniţială cu pictura în ulei. Fronseurile se încadrează, după părerea specialiştilor, în genul colajelor sau ready-made. „Nici acum după atâţia ani nu ştiu cum a venit această idee. Uitându-mă la prima lucrare nu ştiu ce m-a inspirat şi cum am ajuns la o astfel de tehnică. Ce pot să spun e că am luat o bucată de carton şi nişte resturi de material, câteva pietre şi nişte adeziv, apoi totul a evoluat. Am început să explorez tot mai adânc şi să abordez totul cât mai diferit. Îmi place să experimentez! Încet, încet
s-au născut inflorescenţele, acordurile, fabulaţiile - cele trei teme ale expoziţiilor mele. Sunt autodidactă, nu am avut încă răgazul necesar pentru a studia în profunzime tărâmul artei. Am învăţat să folosesc pensula şi culoarea de ulei de la marii artişti ai asociaţiei. Învăţ în fiecare zi şi mai am mult de învăţat până când am să pot să mă prezint în faţa publicului cu o expoziţie de pictură în ulei”, spune artista. Speră să reuşească să revină, anul viitor, pe simezele din ţară.

Publicul - cel mai mare critic
O inspiră, aşa cum spunea Bacovia, „acorduri, arpegii, armonii...  Orice-au voit din mine au făcut...”. Atunci când are puţin răgaz, când îi este greu să facă faţă la tot ceea ce o înconjoară, începe să transpună prin fronseurile mătăsii toate trăirile sale, cele bune şi, deopotrivă, cele rele. „Tot sufletul meu! Ca o carte deschisă pentru cei ce mă iubesc şi ştiu să citească printre rânduri. Aşa s-au născut multe din lucrările mele... Un «Suflet de femeie» sau o «Geneză astrală», un «Ego» sau un «Mugur de speranţă». Lucrările mele vin din suflet pentru suflet”, adaugă interlocutoarea. Este conştientă de faptul că publicul este cel mai drastic critic de artă. Vânzarea majorităţii lucrărilor sale în toată lumea spune mai mult decât ar putea orice critic să aprecieze. Are lucrări în toată Europa, dar şi în America sau în îndepărtata Australie şi Noua Zeelandă. Lucrările sale decorative se adresează tuturor persoanelor iubitoare de culoare şi dornice de „altceva”, de ceva inedit. „E greu să receptezi o lucrare de genul acesta într-un mediu conservator. Fiecare lucrare este o parte a sufletului meu, multe dintre ele fac parte din colecţiile particulare ale persoanelor cu suflet deschis, cu inima plină de bucuria vieţii, a persoanelor curajoase. Mereu spun că viaţa mea exterioară este o oglindă a celei interioare. Există o corespondenţă directă între experienţele şi gândurile mele pe de o parte şi lucrările mele, pe de altă parte. Ceea ce cred şi apreciez cu adevărat se reflectă şi în ceea ce realizez”, spune Teodora Groza. Momentan, artista locuieşte în Germania. Este aici de şase luni şi recunoaşte că simte lipsa Asociaţiei Artiştilor Plastici din Tg. Mureş. Îi este dor de vernisajele şi taberele de pictură, de marea familie a artiştilor mureşeni! „Aici publicul este puţin mai conservator şi încă mă lupt cu adaptarea şi comunicarea. Lucrările mele sunt apreciate ca originale şi unicate. Am găsit un grup extraordinar de artişti locali, care m-au invitat să mă alătur lor. Am început deja pregătirile pentru «Christmas market»”, afirmă artista. Mărturiseşte că experienţele de până acum, atât cele fericite, cât şi cele triste, au învăţat-o să se bucure de fiecare rază de soare. „Am înţeles că a râde din orice nimic poate fi o terapie extraordinară, am învăţat să plâng pentru a mă descărca, să trăiesc la intensitate maximă totul. Învăţ în fiecare zi să iubesc din nou şi simt cum este să fii iubit cu adevărat. Şi continuu în fiecare zi să învăţ să trăiesc”, încheie Teodora Groza.
Ionela SOLOMON-Transilvania Expres Brasov